Back to business

Mi s-a reprosat ca am abandonat acest blog. Ca l-am inceput frumos, apoi l-am lasat in parasire. Ca in practica imi contrazic teoriile – “blogul e un instrument de comunicare ce trebuie intretinut zilnic”. Ca in ritmul asta nu voi fi niciodata o bloggeritza de succes. Well… recunosc ca am luat o pauza,dar de azi sunt back to business!

Ce am facut intre timp? Am finalizat niste proiecte si am inceput altele, am intrat pasnic in noul an, fara panica si fara obisnuitele intentii de a schimba lumea cu umarul… si am mai reflectat putin la conditia blogului meu. Rezultatul reflectiilor mele il veti vedea cam intr-o luna. E vorba de ceva schimbari de design si de titlu. Bazarul de impresii s-a vrut o umbrela generoasa, care sa adaposteasca si cugetari din PR si ganduri mai generale. Pentru ca pe parcurs m-am hotarat sa-mi mentin blogul in sfera PR-ului, am horarat sa-i schimb si titlul. Si de data asta sa aleg unul sugestiv, care sa reflecte relatia mea speciala cu PR-ul. Mai multe …la momentul potrivit.

Stationati pe dreapta!

Privim cu totii in curtea vecinilor – in acest caz vecinii fiind alte capitale europene, privim in curtea proprie, adica in Bucuresti, apoi clatinam din cap, cu mahnire, ca la altii e curatenie, civilizatie, bun-simt, simt civic si urban – o multitudine de simturi si la noi nu.

Noi avem mizerie, inghesuiala, caini – si nu sunt din cei cu colaci in coada, oameni necivilizati – numiti generic tarani, pitzipoance si, in principiu, tot ce e mai rau pe lumea asta. Ce se uita in toiul acestor vaicareli apocaliptice este ca, peste tot, oamenii fac diferenta. Ca ordinea si civilizatia nu cad din cer, legate cu funda rosie. Ca spiritul civic se cultiva, nu e o caracteristica genetica a unor popoare binecuvantate. Tocmai de aceea, am o mare admiratie pentru cei care incearca sa schimbe ceva, chiar daca pare o lupta cu morile de vant.

Astazi vreau sa va vorbesc despre Stationati pe partea dreapta, o initiativa made in Metroul Greu si Asociatia pentru Dezvoltare Urbana, care-si propune sa ii invete pe calatorii de la metrou cum se circula si se stationeaza pe scarile rulante. Aici si aici aveti mai multe detalii.

Daca vreti si voi o capitala civilizata, haideti sa facem ceva! Semnati petitia, dati mai departe, povestiti prietenilor despre asta si veniti sambata, 22 noimebrie, la statia de metrou Unirii 2. (Paranteza: ca sa nu ne mai agitam atat cu occidentalismul, vreau doar sa va spun ca acum 3 ani cand am fost in Rusia, pe scarile rulante de la metrou calatorii stationau civilizat pe partea dreapta si urcau/coborau pe stanga. Civilizat nu inseamna neaparat ocidental). Asadar, stationati pe partea dreapta!

Un cosmar numit tramvai

Am ajuns sa urasc tramvaiele. Banalele, nevinovatele, poeticele tramvaie. Au devenit cosmarul meu zilnic, penduland intre casa si serviciu, in pas de melc, scartaind din toate incheieturile, blocate de masinile care circula pe linia de tramvai – pentru ca de asta se cheama linie de tramvai, ca sa circule autovehiculele pe ea, ce e asa greu de inteles?

De fapt, nici macar nu e ura. E un sentiment amestecat de obida, furie neputincioasa impotriva “sistemului” (sistemul de transport in comun, evident) si nervi. Foarte multi nervi, mai ales matinali.

Zilele astea nu-mi amintiti de titluri gen: Un tramvai numit dorinta – mai degraba o dorinta numita tramvai care sa mearga decent sau Du-ma acasa, mai tramvai – da, si in mai putin de-o ora, daca nu cer prea mult. Si nici sa nu-mi vorbiti de farmecul cu parfum de altadat’ a tramvaielor – atunci macar aveau cai si tot se deplasau mai repede!

Depeche Mode, din nou la Bucuresti!

Am aflat cu bucurie ca Depeche Mode vor concerta din nou la Bucuresti. Pentru ca data trecuta i-am ratat, mi-am promis ca in mai – data preconizata a concertului – ma duc sa-i vad.
Pana atunci … my favorite of Depeche Mode

Dance me to the end of love

Duminica seara, la Bucuresti, Leonard Cohen a fost dincolo de cuvinte.

Dance me to the end of love, piesa cu care a deschis concertul.

Sa stergem praful de pe Radio Romania

Radio Romania Actualitati ascultam la tara, in vacantele de vara, la vechiul aparat al bunicului. Era de altfel singurul post de radio pe care il prindeam acolo. La micul dejun ascultam “Dedicatii muzicale” (daca reuseam sa ma trezesc inainte de 9) si apoi “Studio deschis”. O data revenita “la oras” uitam cu totul de el; oricum imi parea un post de radio prafuit, invechit si bun doar la nevoie.

De curand, “am auzit” din nou de vechiul post de radio, din zecile de bannere de la metrou si din statiile de autobuz. Aflu (stirea e din vara) ca Radio Romania a demarat o ampla campanie de promovare outdoor pentru a aniversa implinirea a 80 de ani: “De 80 de ani vorbim serios”.

Mi-au placut foarte mult mesajele. Simpatice, haioase, amintind oarecum de campania Zaraza. Autor (pro bono): agentia McCann Erikson.

Ne plac toate piesele de la radio, mai ales daca sunt de teatru.

Ne place aurul purtat ostentativ la gat. Sub forma de medalii.

La noi taran nu inseamna cineva cu haine din colectia trecuta.

Ne plac parfumurile fine. Cum ar fi cel al victoriei.

Intotdeauna ne-au placut capriciile. Mai ales cele ale lui Paganini.

Ne place orice e opusul lui Beethoven. De pilda Sonatele Opus 2, Opus 7 si Opus 111.

Si in loc de concluzie:
Radio Romania se prinde greu. Doar de catre unii.

Pe mine m-a prins. Mi-e greu sa cred ca postul public de radio va castiga multi ascultatori din randul tinerilor in urma cestei campanii. Dar cu siguranta momentul aniversar nu va trece neobservat. In plus, Radio Romania a reamintit tuturor ca exista, ca are o istorie in spate si mai nou, vrea sa dea si impresia de scimbare. Mie mi-a trezit si niste nostalgii…

Moment de relaxare

Al di Meola – Casino Pt. 3
(Joi, 11 septembrie, Al di Meola a concertat la Bucuresti, la Sala Palatului).

Enjoy!