Mami, mami, sa ma fac PR-ista?

Pentru cele/cei care se intreaba daca merita sa te legi la cap cu PR-ul, iata un motiv. De la Paul Holmes citire: “Atunci cand relatiile publice functioneaza cum trebuie, aduc comportamentul organizatiilor, clientilor sau institutiilor in stransa legatura cu asteptarile si nevoile societatii. PR-ul construieste acest pod intre noi si institutiile care contureaza lumea in care locuim. Aduc business-ul si societatea impreuna. Nu cred ca exista un rol mai provocator si mai important in lume, in zilele noastre”.

Suna bine, nu-i asa?

Prejudecati legate de PR-isti

Ma indoiesc sincer ca exista meserie pe lumea asta care sa nu fie tributara prejudecatilor multimii. Prin multime inteleg aici pe cei care nu lucreaza in domeniu sau mai rau, nu au nici o treaba cu domeniul respectiv. Dar, evident, sunt liberi sa-si dea cu parerea si sa creada ce vor ei.

Despre meseria de PR se zice in general ca e cool. De ce cool, s-ar putea sa va povestesc intr-un post viitor. Acum ne oprim la prejudecati. Le prezint intr-o ordine intamplatoare:

1. PR = Relatii cu publicul. Nu, Relatii Publice nu inseamna relatii cu publicul; ci cu publicurile, pe care le impartim in doua categorii: extern (presa, furnizori, clienti etc) si intern (angajati).
2. PR-ul e meserie numai pentru fete. Stiu cativa specialisti in Relatii Publice barbati, si de la noi si de-aiurea si nu se descurca rau deloc.
3. Daca esti PR-ista atunci singur esti blonda, fotomodel, frumoasa dar mai putin inzestrata la etajul superior, analfabeta, inculta etc. As putea da o multime de exemple care sa contrazica aceasta teorie, dar ii las pe sustinatorii ei sa le descopere singuri.
4. Ca sa ajungi PR-ista (mai ales la o companie, dar e valabil si in agentii), mai intai trebuie sa-ti demonstrezi competentele in fata sefului. Iar demonstratia nu are nimic ide-a face cu internetul. No comment – ar fi, de altfel inutil, in fata unor asemenea ineptii.
5. Viata de PR-ist(a) e roz-bombon, totally glamorous si se imparte intre evenimente mondene, lunch-uri cu ziaristii si telefoane. Gresit, inseamna documentare, inspiratie, creativitate, deadlineuri imposibile, oameni imposibili, emailuri, si da, telefoane.

Lista ramane deschisa.

Depre incredere si rabdare in PR

Am vazut zilele astea Hancock, cu Will Smith in rolul unui super-erou american atipic. Hancock are puteri supranaturale, capatate nici el nu stie cum, dar e alcoolic si mai mult distruge si provoaca pagube materiale in incercarea lui de a ajuta omenirea. Viata lui de super-erou in dizgratie (pustii de pe strada il injura) se schimba atunci cand intra pe mana unui specialist in Relatii Publice, care se hotaraste sa-i faca imagine la public.

Un proces anevoios, de transformare a eroului din “bad” in “good” incepe. (Partea amuzanta este ca nu se schimba doar perceptia publicului, ci si personajul insusi). Ce am retinut din discursul omului de PR? Ca pentru a obitine rezultate in acest domeniu e nevoie de incredere in strategia stabilita si de rabdare.

Incredere si rabdare, asadar. Cati dintre sefi/clienti sunt dispusi sa aiba rabdare pana cand un demers de PR isi arata roadele? Iar increderea… deja intram intr-o zona delicata. Stim foarte bine ca increderea se castiga in timp si pe baza unor dovezi concrete. Iar timpul inseamna, nu-i asa, tot rabdare….

Bine ati venit in bazar! Poftiti la impresii

Bazarul are un farmec aparte. E locul unde gasesti de toate, multe si marunte… E locul unde te poti pierde, unde poti merge agale, unde te poti opri atunci cand ceva iti fura ochii… Cand v-ati plimbat ultima oara intr-un bazar?

Bazarul meu virtual are impresii. Din PR, media, internet, branding… mai pe scurt, marea familie de intelesuri a cuvantului “comunicare”. La asta se adauga impresiile despre intamplari cotidiene, carti pe care mi-e drag sa le citesc, locuri unde ma simt ca acasa, oameni care imi fac zilele mai frumoase… multe si marunte de-ale vietii. Bine ati venit in bazar, poftiti la impresii, asadar!